Unele zone de pe planeta Marte au primit numele unor parcuri naturale din Algeria, la iniţiativa fizicianului algerian Noureddine Melikechi, membru al misiunii agenţiei americane NASA pe Marte, care a explicat pentru AFP că doreşte astfel să atragă atenţia asupra fragilităţii Pământului.
Trei situri de pe Marte poartă acum numele parcurilor naţionale Tassili n'Ajjer, Ghoufi şi Djurdjura, a precizat Melikechi, mândru să aducă un omagiu ţării sale natale.
"Planeta noastră este fragilă şi acest lucru este un semnal adresat lumii pentru a proteja parcurile naţionale, fie că sunt în Algeria sau în altă parte", a explicat Melikechi, intervievat în SUA de AFP-TV.
Pentru omul de ştiinţă, atribuirea de nume algeriene unor situri marţiene se justifică mai ales prin asemănările lor evidente.
"Primul care mi-a venit în minte a fost Tassili n'Ajjer", a povestit Melikechi, care a plecat din Algeria în 1990 pentru a preda la Universitatea din Massachusetts Lowell, SUA.
Tassili este un platou înalt şi arid din Sahara, caracterizat prin formaţiuni stâncoase care domină dunele de nisip, inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO datorită prezenţei unor picturi preistorice vechi de cel puţin 12.000 de ani.
"De fiecare dată când văd imagini de pe Marte, îmi amintesc de Tassili, iar acum, când văd Tassili, îmi amintesc de Marte", a subliniat fizicianul.
Multe picturi din Tassili înfăţişează giganţi cu un singur ochi şi coarne, pe care arheologul francez Henri Lhote i-a descris drept "mari divinităţi marţiene" într-o carte apărută în 1958 ("În căutarea frescelor din Tassili").
"Aceste picturi sunt o semnătură, o carte care povesteşte cum trăiau oamenii în trecut. Se văd animale, dar şi personaje care par să vină de altundeva", a explicat Melikechi.
Conform unor surse, acestea ar fi fost desenate după consumul de substanţe psihotrope de către populaţiile preistorice.
Canionul Ghoufi, un vechi sit locuit, la poalele lanţului muntos Aures, în estul Algeriei, a fost al doilea loc ales de Melikechi.
Potrivit acestuia, locuinţele săpate în stâncă, incluse şi ele în Patrimoniul Mondial UNESCO, reprezintă o mărturie a rezilienţei umane, transmite Agerpres.
- Te-ar putea interesa si:
- Peste 70% din suprafaţa Pământului a devenit „permanent mai aridă”
- Cum a ajuns apa pe Terra? Cea mai nouă teorie a cercetătorilor
- O posibilă planetă oceanică, la „doar” 48 de ani-lumină de Pământ
