Astronauţii care vor călători pe Lună ar putea să aibă un acces mai facil la apă decât se credea, conform unui nou studiu publicat joi în revista Communications Earth & Environment, realizat pe baza datelor obţinute de sonda indiană de aselenizare Chandrayaan-3, transmite Space.com.
O echipă de oameni de ştiinţă coordonată de Durga Prasad de la Laboratorul de Cercetări Fizice din Ahmedabad a analizat datele privind temperatura selenară colectate de la faţa locului în cadrul misiunii indiene Chandrayaan-3, care a aselenizat în apropierea polului sud selenar în august 2023. Cercetătorii au aflat că temperaturile în regiunea de aselenizare fluctuează dramatic, chiar şi între zone aflate foarte aproape unele de altele.
Pentru a înţelege mai bine aceste fluctuaţii de temperatură, cercetătorii au introdus datele într-un model computerizat pregătit să corespundă condiţiilor de aselenizare ale sondei, inclusiv topografia locală şi luminozitatea. Rezultatele sugerează că latitudinile mai ridicate de pe Lună, cu relief denivelat, aşa cum este regiunea în care a aselenizat Chandrayaan-3, primesc de obicei mai puţină energie solară, ceea ce conduce la temperaturi mai scăzute la suprafaţă ce pot permite acumulări de gheaţă la adâncimi relativ mici.
În astfel de zone, astronauţii se vor confrunta cu mult mai puţine dificultăţi de a ajunge la apă prin comparaţie cu condiţiile mai extreme de la polii selenari presăraţi cu cratere, conform cercetătorilor.
Concluziile acestui studiu sunt importante pentru agenţiile spaţiale care plănuiesc misiuni de lungă durată în regiunea polului sud selenar cu echipaje umane, aşa cum este NASA prin programul său Artemis. Pe Lună există gheaţă, şi dacă va putea fi extrasă la faţa locului, ar putea reduce dependenţa astronauţilor de resursele terestre, făcând misiunile selenare să fie mai sustenabile şi cu costuri mai reduse. Apa extrasă din gheaţă poate îndeplini multiple roluri pentru astronauţi, de la apă de băut până la obţinerea de combustibil pentru rachete prin separarea hidrogenului de oxigen prin electroliză.
Timp de decenii, singurele măsurători directe ale temperaturii la suprafaţa Lunii au fost realizate în cadrul misiunilor Apollo 15 şi 17, în anii 1970, dar ambele misiuni au aselenizat în apropierea ecuatorului selenar, la mare distanţă de zonele ce sunt în prezent propuse pentru viitoarele misiuni cu echipaje umane.
În august 2023, la puţin timp după ce sonda Chandrayaan-3 a reuşit o aselenizare impecabilă în apropierea polului sud selenar, un instrument de la bordul sondei denumit ChaSTE (Chandra's Surface Thermophysical Experiment) a forat în sol până la adâncimea de 10 centimetri şi a măsurat temperaturile înregistrate de-a lungul unei zile selenare.
Datele înregistrate arată că temperaturile din locaţia de aselenizare care se află pe o pantă îndreptată spre Soare - numită "Statio Shiv Shakti" au atins un maxim de 82 grade Celsius şi apoi s-au prăbuşit până la -168,15 grade Celsius pe timpul nopţii selenare. Însă, la doar 1 metru distanţă, unde terenul este mai plat şi îndreptat spre pol, vârful de temperatură a fost mult mai scăzut, de doar 59 de grade Celsius.
Simulările computerizate sugerează că pantele cu înclinaţii mai mari de 14 grade, aflate la latitudini mai ridicate, dar care sunt îndreptate în direcţia polului, ar putea fi suficient de reci pentru a permite acumularea de gheaţă la adâncimi mici. Iar aceste condiţii sunt similare celor propuse pentru viitoarele misiuni de aselenizare, aşa cum sunt cele din programul Artemis al NASA, transmite Agerpres.
- Te-ar putea interesa si:
- Noi date susţin ipoteza existenţei apei lichide la adâncimi mari în subsolul lui Marte
- Recoltarea ceţii, o soluţie pentru combaterea penuriei de apă în cele mai aride regiuni ale lumii
- Doi astronauţi NASA de la bordul ISS au efectuat o ieşire în spaţiu de 6 ore pentru lucrări de...
