Directorul de imagine si mai apoi regizorul care avusese "Lipsa de tact" sa faca aici, in Romania, un film care sa patrunda, fara "aprobare", in lumea buna a cinematografiei la Cannes, putea sa continue, sa plece. Departe, foarte departe. Unde a gasit oameni care, chiar daca la inceput nu le vorbea limba, au inteles. L-au inteles. Atat de bine incat, in foarte scurt timp, i s-a oferit posibilitatea sa-i invete pe tinerii tarii sale adoptive, cum e cu filmul, cu imaginea, cu cinematografia. Si toate astea la nivel de academie nationala. Iar apoi, i s-a oferit posibilitatea sa gandeasca si sa creeze filmul unei intregi editii a Jocurilor Olimpice!
Dar Iosif Demian revine, periodic, in Romania. La radacini. Pentru ca o "stapanire", oricat de puternica la un moment dat, va ramane totusi, trecatoare. Si nu se va confunda niciodata cu neamul pe care-l stapaneste vremelnic. Iar el a stiut mereu lucrul asta.
- Te-ar putea interesa si:
- Lunea la muzeu
- Tinutul Buzaului
- Orasele nestiute ale Italiei
